De când a apărut celebra OUG 58/2010, au apărut o serie întreagă de nedumeriri, neconcordanţe şi, mai ales, confuzii.
Aş dori să le clarificăm puţin.
OUG 58/2010, este o ordonanţă de modificare a codului fiscal, dar şi una ce instituie, legiferează distinct anumite chestiuni. Titlul ei este „pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi alte măsuri financiar-fiscale”.
Ordonanţa are 7 articole (numerotate cu cifre romane de la I la VII).
Articolul I este cel ce modifică codul fiscal. Singurul.
Art.II introduce reguli pentru impozitarea câştigului net din transferul titlurilor de valoare.
Art.III, celebrul articol al ordonanţei, nu reprezintă o modificare a codului fiscal.Este un articol de sine stătător al acestei ordonanţe, însă nu are absolut nimic de-a face cu codul fiscal.
Art.IV – VII sunt articole de final ce reglementează ce acte se abrogă, de când se aplică această ordonanţă, etc.
De ce art.III nu reprezintă o modificare a codului fiscal?
Simplu:
- codul fiscal reglemetează exclusiv impozitele şi taxele de la art.2 al codului fiscal.
ca urmare, contribuţiile individuale nu au ce căuta în codul fiscal şi nici nu pot fi reglementate de către acesta.ART. 2 Impozitele şi taxele reglementate de Codul fiscal
Impozitele şi taxele reglementate prin prezentul cod sunt următoarele:
a) impozitul pe profit;
b) impozitul pe venit;
c) impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
d) impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi;
e) impozitul pe reprezentanţe;
f) taxa pe valoarea adăugată;
g) accizele;
h) impozitele şi taxele locale.
- un alt argument este acela că, nici în textul art.III nu se face referire la modificarea codului fiscal, ci, direct, prin acest articol III se instituie obligaţia plăţii, de către anumite categorii de persoane, a contribuţiilor individuale.
Legat de acest art.III am observat că foarte mulţi au fost induşi în eroare de modul în care a fost formulat titlul acestei ordonanţe şi de faptul că aceasta începe cu modificarea codului fiscal. Confuzia a fost perpetuată şi de către presă şi de analiştii mai mult sau mai puţin informaţi ce au apărut în media în ultima perioadă.
Această ordonanţă a modificat codul fiscal, introducând criteriile prin care o activitate independentă poate fi reconsiderată ca fiind dependentă.
Ce au înţeles foarte mulţi: că dacă au un contract civil încheiat cu o persoană fizică şi acesta poate fi reconsiderat ca activitate dependentă, atunci trebuie să-i reţină contribuţii individuale şi, mai mult, trebuie să aplice art.III din OUG 58/2010. Nimic mai fals. Iată de ce:
- reconsiderarea nu se face de către plătitor. Acesta cunoscând criteriile pe baza cărora se face reconsiderarea, trebuie să acţioneze în consecinţă: fie modifică tipul contractului, schimbându-l din contract civil în contract de muncă, fie schimbă contractul eliminând acele prevederi ce pot duce la reconsiderarea acestuia
- reconsiderarea se face de către organul fiscal. Pentru mine este evident acest fapt din însuşi construcţia textului legii.
- pentru cazul în care se reconsideră o activitate din independentă în dependentă, nu există norme de lucru, instrucţiuni privind eventualele (şi necesarele ajustări), nu există declaraţii ce se întocmesc, de fapt nu prea există nimic ca norme privind această procedură a reconsiderării.
- presupunând că o activitatea prestată de o persoană fizică autorizată, sau neautorizată, în baza unui contract, este reconsiderată ca fiind dependentă, contribuţiile pe care aceasta le va datora nu sunt cele de la art.III din OUG 58/2010 pentru simplul motiv că acest articol se referă la veniturile din activităţi independente. Nu mă credeţi? Vă invit să-mi spuneţi de unde din normele de aplicare pentru acest articol ar rezulta că se aplică veniturilor din activităţi dependente. Vă asigur că nu veţi găsi aşa ceva.
Ce alte aspecte sunt neclare referitor la reconsiderarea activităţilor din independente în activităţi dependente:
După cum se ştie, în cazul reconsiderării din activităţi independente în activităţi dependente operaţiunile respective nu sunt cuprinse în sfera de cuprindere a TVA.
Şi să luăm un exemplu: o persoană fizică autorizată (electrician de exemplu) întocmeşte un contract de prestări servicii cu o societate comercială. Din contract, rezultă că acesta foloseşte o parte din sculele şi dispozitivele societăţii pentru realizarea obiectivului contractului. PFA-ul emite societăţii o factură în iulie 2010 pentru suma de 10000 lei + TVA 24% adică o factură în sumă totală de 12400 lei, din care TVA 2400 lei.Acesta încasează în iulie 2010 toată suma. Ce se întâmplă: electricianul va trece suma de 10000 în RJIP la încasări şi suma de 2400 la TVA colectat în decont. Din raţiuni de simplificare să presupunem că acesta are doar acest TVA colectat şi că suma de 10000 lei este venit integral, unic şi fără cheltuieli. Ce va datora acesta: va datora 2400 lei TVA şi 1600 lei impozit pe venit. Ce va mai datora? Contribuţii individuale conform art.III din OUG 58/2010, pentru că a obţinut venituri din activităţi independente. Ce declaraţii depune? Va depune declaraţia de venit global, declaraţiile pentru contribuţii individuale şi decontul de TVA.
Peste 1 an, adică în 2011, fiscul efectuează un control la societatea beneficiară a prestaţiei electricianului. Pentru justificarea cheltuielii cu serviciul, acesteia i se cere contractul încheiat cu electricianul. Consultând contractul, organul fiscal vede clauza prin care acestuia i se impune să folosească scule şi dispozitive a firmei, caz în care va spune că există un criteriu ce permite reconsiderarea activităţii din independentă în dependentă.
Acum se pun următoarele întrebări, pentru care în acest moment nu există norme sau reglementări:
la societate se pierde dreptul de deducere al TVA facturat de electrician? În mod normal da, pentru că aşa cum am arătat în preambul, operaţiunile pentru care se face reconsiderarea activităţii, nu mai fac parte din sfera de aplicare a TVA. Dar, dacă se pierde dreptul de deducere, atunci de când se va pierde acesta? De la data emiterii facturii sau de la data la care organul fiscal a reconsiderat activitatea?
- societatea în cazul reconsiderării activităţii va datora contribuţiile angajatorului, fiind datorate ca o răspundere în solidar. Nu există însă norme pentru declararea acestor contribuţii. Nu se ştie de când le va datora: de la data plăţii facturii? Sau de la data reconsiderării de către organul fiscal
nu se ştie care e baza de calcul a contribuţiilor: suma de 10000 lei sau cea de 12400 lei. Logic ar fi suma de 12400 lei.
- la PFA nu se spune cum se va regulariza TVA colectat în cazul în care activitatea este reconsiderată. S-ar presupune că prin decont pe rubrica de regularizări. La acesta este de presupus că regularizarea TVA se va face în primul decont depus ulterior reconsiderării
- la PFA nu se ştie ce se întâmplă cu declaraţia de venit.Probabil se va depune, urmare a reconsiderării, o declaraţie rectificativă, tot ulterior reconsiderării.
Prin reconsiderarea activităţii este obligat la plata contribuţiilor individuale şi a unui impozit pe venituri din salarii ca şi cum ar obţine venituri de natură salarială în afara funcţiei de bază. Dar, PFA-ul a plătit conform OUG 58/2010 contribuţii individuale ca PFA la suma de 10000 lei, dar şi impozit pe venit din activităţi independente
Ca urmare se nasc întrebări: cum se vor calcula şi achita contribuţiile individuale la PFA? La ce sumă? La 10000, la 12400? Cum se va face, dacă se va face, regularizarea cu contribuţiile deja plătite? Dar, dacă nu se vor regulariza? Cum se va proceda? Va solicita contribuabilul compensarea? Daca da, cui? Pentru că plata contribuţiilor de la OUG 58/2010 se declară şi se plătesc direct la pensii, şomaj şi sănătate, iar cele rezultate din activităţi dependente se declară şi se plătesc la fisc. Pentru declaraţiile conform OUG 58/2010 nu există declaraţii rectificative, nu există proceduri de regularizare.
Dacă se reconsideră activitatea, pentru venitul astfel obţinut vor exista declaraţii speciale ce se depun la CAS, CASS şi şomaj? Dacă da, e o problemă, pentru că, aşa cum sunt softurile acestor instituţii aceste cazuri nu se pot declara.
Ar mai fi unele întrebări legate de reconsiderare, dar, momentan, acestea sunt cele mai semnificative.
Referitor la celebrul art.III din OUG 58/2010.
Anomalii:
1.OUG 58/2010 spune la art.III că
După cum se vede acest alineat face trimitere la reglementări legale în vigoare.(4) Obligaţia declarării, calculului, reţinerii şi plăţii contribuţiilor prevăzute la alineatul precedent revine plătitorului de venit, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
2.Normele de aplicare însă, stabilesc altceva: obligaţia declarării, calculului şi plăţii revine beneficiarului de venit. Aşa ar fi şi logic, dar normele intră în contradicţie flagrantă cu ordonanţa.
3.Deşi ordonanţa spune că obligaţiile se realizează în conformitate cu prevederile legale în vigoare, se observă, că, tot din cauza normelor contractidorii, nu este chiar aşa: contribuţiile individuale pentru asigurări sociale sunt reglementate de Legea 19/2000, cele la şomaj de Legea 76/2002 iar cele la sănătate de Legea 95/2006. Singura lege specială ce este recunoscută explicit este legea 95/2006. Dar şi celelalte legi – 19/2000 şi 76/2002 au norme clare de calcul şi declarare. Deci, se vede că deşi există norme specifice, clare, acestea nu se iau în cosiderare, deşi ordonanţa impune acest fapt.
4.Ce spune legea 19/2000 – că unele venituri sunt excluse de la plata contribuţiilor – de exemplu veniturile obtinute din contracte de drepturi de autor. Ce spun normele de aplicare a OUG 58/2010, deşi nu modifică legea specială şi nici altceva ce ţine de legea specială – că pentru acestea se datorează contribuţii. Deci avem aşa o lege (19/2000) ce spune că nu se datorează contribuţii pentru unele venituri sau unele situaţii (de exemplu un PFA ce este şi angajat nu va datora CAS decât pentru salarii nu şi pentru veniturile din activităţi independente), o ordonanţă (58/2010) ce spune că se ţine seama de reglementările legale în vigoare şi avem norme de aplicare a acestei ordonanţe ce spun altceva ignorând orice prevedere din legea specială şi din ordonanţa la care sunt date acele norme. Avem aşadar norme ce bat legea.Acte normative în vigoare, total contrarii
5.Legea 76/2002 privind asigurările la şomaj – şi actele conexe ce derivă din prevederile acesteia arată clar cine beneficiază de şomaj, după ce stagiu de cotizare, etc. Aşa cum am arătat anterior, de prevederile acestei legi ar trebui să se ţină seama la aplicarea OUG 58/2010, dar, absolut natural, în incompetenţa deja dovedită cu acte publice a guvernanţilor noştri, se ajunge în situaţia de a solicita contribuţie individuală de şomaj de la anumite categorii de persoane, ce nu au şanse de a ajunge şomeri, şi, mai mult, fără a exista cadrul legal pentru ca aceştia să beneficieze de indemnizaţia de şomaj. Aşa aceştia vor cotiza la şomaj fără a beneficia de indemnizaţia aceea vreodată pentru simplul fapt că nu există cadrul legal pentru aceasta.
6.Legea 95/2006 prevede o modalitate de declarare şi plată ce este infirmată de textul normelor de aplicare la OUG 58/2010, deşi tot în aceste norme se spune că se aplică prevederile legii speciale
7.Argumentele unora că este necesară plata contribuţiilor sociale ca măsură de solidaritate, sunt false şi neavenite. Orice contribuţie se plăteşte pentru ca în schimbul ei, statul să asigure contributorului un serviciu în contrapartidă. Plăteşti contribuţie la şomaj, pentru a beneficia în caz de nevoie de indemnizaţie de şomaj. Că nu este cazul şi că din contribuţia plătită de tine beneciază alţii, da e ok, dar trebuie să existe cadrul legal ca cel ce contribuie la şomaj să beneficieze şi el de acest ajutor din partea statului, dacă şi când va fi nevoie. La fel şi pentru pensii şi sănătate. Nu este suficient să ţi se ceară să plăteşti, ci este nevoie să ţi se şi spună care sunt beneficiile sociale dacă plăteşti. Aceasta este o cerinţă necesară fiind una din condiţiile ce diferenţiază impozitele de taxe şi de contribuţii.
8.Normele de aplicare prin art.1 reprodus mai jos:
Deci – contribuţiile acestea se datorează nu pentru activităţi dependente, nu pentru cele desfăşurate ca urmare a unei relaţii de angajare, ci pentru cele independente.Art. 1. - (1) Prin sintagma venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, denumite în continuare venituri de natură profesională, prevăzută la art. III alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi alte măsuri financiar-fiscale, denumită în continuare ordonanţă de urgenţă, se înţelege veniturile realizate de o persoană fizică din orice alte activităţi decât activităţile definite ca dependente potrivit art. 7 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, activităţi desfăşurate de această persoană în afara unei relaţii de angajare.
9.Normele de aplicare introduc amenzi, fapte contravenţionale. Asta este aberant, cum să dai amenzi prin norme de aplicare, când legea pentru care ai normele nu spune nimic de amenzi.
10.Cum să dai drept de control celor de la ITM când veniturile sunt din activităţi independente nu din cele în care există o relaţie de tip angajator-angajat. Mă şi întreb cum îi vor controla cei de la ITM pe domnii Pleşu, Patapievici, Cărtărescu, Liiceanu, Cristian Preda, Sever Voinescu şi alţii pentru nedepunerea declaraţiilor pentru veniturile din drepturi de autor.
11.Conform normelor de aplicare a acestei ordonanţe, în termen de 7 zile trebuiau să apară, citez:
Ce constatăm:Art. 22. - Modelul declaraţiilor de asigurare prevăzut la art. 7 se aprobă în termen de 7 zile de la intrarea în vigoare a prezentelor norme metodologice, prin ordin al preşedintelui Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale şi al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
- că normele au fost publicate în 03/08/2010 şi că 7 zile însemnau ca la 10/08/2010 să fie respectate prevederile articolului citat de mine mai sus.
- că la şomaj există un ordin datat 09/08/2010 - e vorba de Ordinul 599/2010, dar el a fost publicat abia în data de 19/08/2010. Aici avem o problemă, legal eu nu am cum să iau act de cunoştinţa unui ordin, până la publicarea lui în monitorul oficial
- că la pensii există publicat pe siteul http://www.cnpas.org un model de declaraţie, dar, surpiză: nu există în monitorul oficial niciun ordin al preşeditelui casei de pensii ce să aprobe acel model de declaraţii. În acest context chiar dacă există acel formular postat la ei pe site, eu nu-l depun şi la fel sfătuiesc pe toţi cei implicaţi: nu-l depuneţi. Nu de alta dar nu e legal aprobat, chiar dacă neoficial este recunoscut
12.Având în vedere cele de mai sus, e normal să te întrebi: cine răspunde de la casa de pensii pentru că nu au aprobat legal un formular de declaraţie nici azi, cine răspunde de la şomaj pentru că nu au dat un formular în termenul legal? Cine răspunde în general pentru bătaia de joc la care sunt supuşi cei ce fac o activitate în mod individual sau prin societăţi comerciale, de către guvernul acestei ţări, indiferent de cine a fost sau este la guvernare.
Stai şi te întrebi ce să mai înţelegi din atitudinea unui ministru al muncii ce este total depăşit de evenimente.
13.Stai şi te întrebi ce anume să completezi în declaraţia de la şomaj. Că nu văd rostul de a trece salariul mediu brut pe economie, în declaraţie. Cum adică să declar eu pe proprie răspu ndere cât e acesta? E ilogic. El este stabilit prin lege.Nu există argument logic, de bun simţ pentru solicitarea de a-l trece acolo. Dacă în formular la punctul în care se cere calitatea în care am realizat venituri am să trec „în calitate de contribuabil fraier”, o fi legal completat? Eu zic că da, nu de alta dar prin ordinul celor de la ANOFM se aprobă numai formularul nu şi eventuale instrucţiuni de completare. Dacă am pierdere, depun completând sume negative? Se prea poate, că nu este interzis.
14.O altă problemă lăsată nerezolvată este cea a persoanelor ce obţin venituri din activităţi independente şi care sunt impuse la normă de venit. Depun aceştia sau nu nu depun declaraţii pentru contribuţii individuale? E o întrebare ce nu are un răspuns clar. Odată că nu se poate determina clar dacă o astfel de persoană obţine venitul în mod repetititv sau ocazional. Din simplul motiv că o astfel de persoană nu conduce evidenţe contabile aşa că nu se ştie în toate cazurile cum obţine venituri. Mai mult, venitul net se determină conform art.6 din normele de aplicare
Dar dacă acesta nu are evidenţă cum determină venitul net. Veţi spune că se împarte venitul impozabil (cel al normei) la 12. Dar, de ce nu ar depune o singură declaraţie. Pe ce se bazează o astfel de solicitare: de a depune declaraţii completând o anumită sumă în acele declaraţii, când din niciun act nu rezultă aşa ceva.(2) Baza lunară de calcul al contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate prevăzută la art. III alin. (3) din ordonanţa de urgenţă o constituie cuantumul net al veniturilor de natură profesională realizate lunar, determinat ca diferenţă între venitul brut şi cheltuielile deductibile aferente realizării venitului
15.Pentru contribuţia la pensii există deja persoane ce au încheiate contracte de asigurare. Ce se întâmplă cu contribuţia individuală în acest caz? Va fi recunoscută ca o parte a contribuţiei derivate din contractul de asigurare, sau nu. Va fi efectuată vreo regularizare sau nu?
Mă uitam la ştiri şi mă miram de comportamentul oamenilor: li se cere să dea tot felul de contracte, dosare, etc. Pe ce bază? Nu se întreabă nimeni. S-a cerut, s-au conformat, fără să ceară prea multe explicaţii.
Media a prezentat aberant această ordonanţă dând impresia că ea se referă exclusiv la venituri obţinute prin drepturi de autor ceea ce e total fals.
Guvernanţii au prezentat şi ei, conştient, altfel putând fi acuzaţi de incompentenţă sau prostie, această ordonanţă ca fiind una ce solicită plata contribuţiilor pentru cei ce deja sunt în pensie, şomaj, etc şi că scopul este eliminarea evaziunii fiscale. Este aberantă o astfel de prezentare, din simplul motiv că aceste venituri sunt deja impozitate aşa că folosirea sintagmei de evaziune fiscală este praf în ochi. Cum să faci evaziune fiscală pe date declarate? Evaziunea fiscală presupune fie ascunderea de venituri fie mărirea de cheltuieli, intenţionat, în scopul sustragerii de la plata impozitelor şi taxelor datorate statului. Ceea ce, evident, nu este cazul în speţa de faţă.
infractorule