Aici am o mică obiecţiune:
Dacă pornim de la premisa că acest document este doar "de formă" în unele cazuri, eu zic că este eronat. Se porneşte de la ideea că un astfel de document nu poate fi înregistrat în contabilitate pentru că nu serveşte ca document justificativ.De ce?
Dacă ne uităm la prima funcţie:
- dispoziţie pentru caserie, în vederea achitării în numerar
în acest caz, serveşte ca document justificativ? Eu zic că da.Asta pentru că este suficient acest document pentru a efectua o plată în numerar către personalul propriu. Nu există niciun alt document în acest caz pe baza căruia să efectuezi plata aşa că implicit devine document justificativ.
De ce susţin asta? Pentru că la punctele 2,3 şi 4 din descrierea formularului găsesc argumente pentru acest punct de vedere.
La pct.2 se spune că se întocmeşte într-un exemplar de compartimentul financiar-contabil în cazul utilizării ca dispoziţie de plata a avansurilor pentru cheltuielile de deplasare, procurare de materiale etc, iar la pct.3 cel care descrie circulaţia documentului în ordinea în care acesta trebuie aprobat, vizat, onorat şi înregistrat - ultima verigă în circuitul documentului este cea a compartimentului financiar-contabil pentru a fi înregistrat în contabilitate ca anexă la registrul de casă.
Dacă luăm un exemplu prin care o societate achită în baza unei dispoziţii de plată un avans spre decontare unui salariat, atunci pornind de la ideea că acest document foloseşte doar ca dispoziţie şi nu ca document justificativ, ar însemna că nu am ce document să înregistrez în contabilitate, ceea ce este evident eronat.
De aceea acest document folosit ca document pentru încasarea unor sume ce nu reprezintă venituri din exploatare - eu zic că se poate folosi pentru încasarea sumelor reprezentând restituiri din avans.
Apetrem, pe de altă parte, are dreptate însă, în ceea ce priveşte utilizarea chitanţei.Asta pentru că uitându-mă în HG 831/1997, am constatat că acest document, chitanţa, se intocmeşte în două exemplare, pentru fiecare suma incasată, de către casierul unitatii şi se semnează de acesta pentru primirea sumei.După cum se vede, fără a fi efectuată precizarea că nu se întocmeşte în cazurile în care există deja document justificativ.
Asta nu înseamnă însă că eu nu rămân la părearea mea că era suficient întocmirea dispoziţiei de încasare şi a decontului.
Încă odată se demonstrează lipsa de coerenţă a legislaţiei din România.Asta pentru că dacă vom corobora cele două acte vom constata că, pentru unele încasări trebuie întocmite ambele acte deşi:
- ambele au caracter de document justificativ
- ambele sunt documente ce se anexează la registrul de casă
- ambele reflectă acelaşi lucru
ajungându-se astfel la o situaţie anormală.
Pe de altă parte, legat de cazul în speţă, eu sunt curios care a fost baza legală a amenzii - ce act normativ au invocat cei care au întocmit procesul verbal de contravenţie.
Este ridicol, cum cei care efectuează verificări, dau amenzi pentru cazuri în care, forma, este, probabil discutabilă deşi pe fond nu există probleme. De aceea ar fi corect ca cei care păţesc asfel de necazuri să ia atitudine şi să conteste acele procese verbale. Din păcate, în România, te poţi aştepta la ameninţări dacă vei contesta un proces verbal, la controale repetate, la oponenţa patronilor care preferă să nu se pună rău cu cei care controlează şi în general la o grămadă de alte piedici. Singura mea problemă cu astfel de cazuri este că cei care controlează vin cu o atitudine de forţă şi aroganţă greu de combătut sugerând că astfel de situaţii ar fi cel puţin egale cu o evaziune fiscală de proporţii
şi asta îmi provoacă o indignare vecină cu o greaţă nebună
