Lucruri uimitoare....
-
danilevicis
- Mesaje: 1737
- Membru din: Vin Ian 05, 2007 1:00 am
- Localitate: Bucovina
- Contact:
Stimata doamna 133; ati postat un mesaj impresionant!!!!
Eu plang cu lacrimi amare cand se canta imnul tarii.
Am cantat la un cerc pedagogic:Trei culori si Desteapta-te romane.Ca rasplata am executat sapte ani,o luna si o zi in inchisorile comuniste.La varsta de 21 ani eram o detinuta politica condamnata le 12 ani N-am vazut soarele 7 ani.
Eu nu am avut tinerete!!!!!Urasc COMUNISMUL!!! ligia
Eu plang cu lacrimi amare cand se canta imnul tarii.
Am cantat la un cerc pedagogic:Trei culori si Desteapta-te romane.Ca rasplata am executat sapte ani,o luna si o zi in inchisorile comuniste.La varsta de 21 ani eram o detinuta politica condamnata le 12 ani N-am vazut soarele 7 ani.
Eu nu am avut tinerete!!!!!Urasc COMUNISMUL!!! ligia
-
teodorg133
- Mesaje: 993
- Membru din: Mar Mar 11, 2008 12:00 am
- Localitate: constanta
Scrisoare catre tara mea
de Alexandru Tocilescu (regizor)
‘Nu-mi iubesc tara. Trebuie sa fie asa, din moment ce nu-mi vine decit sa vorbesc urit despre ea. Sa-i spun vorbe grele in fiecare ora, in fiecare dimineata, cind intirzii cit pot de mult intilnirea cu oamenii, locurile, serviciile, televiziunea, piinea, mirosurile, masinile, culorile, limba ei.
Am obosit de tara asta. Am obosit de tara in care cei care conduc ma cred prost si-mi spun ‘omul simplu, de pe strada’, omul caruia se simt datori sa-i explice cum stau treburile, intr-un limbaj gingav, analfabet, ca acela folosit de adultii inculti, pentru a raspunde gingurelilor unui bebelus.
Am obosit de tara in care nimic nu este ceea ce pare: un site colorat cu multe promisiuni al unei gradinite private e doar un paravan in spatele caruia se afla o cladire care-i adaposteste pe prescolari de ploaie cit timp parintii se afla la serviciu (altfel, educatoarele isi roaga colegele de breasla mai
norocoase, de la alte gradinite, sa fure plastilina si creioane).
Avocatul care-mi promite ca va cistiga procesul n-are niciodata chitantier pentru banii pe care-i dau si nici argumente in instanta. Nici sefa firmei de recrutare nu-mi da chitanta pe banii primiti, pe care i-am dat sotului ei, venit la intilnire in trening, intr-o statie de autobuz. Atunci s-a desfasurat si ultima secventa de colaborare, fiindca plata taxei n-a fost urmata de nici o invitatie la un interviu. Editura la care s-a angajat prietena mea, editura foarte renumita, scoate carti de filozofie de pensionar trist, de jucator de table fara noroc, si literatura erotica, pe linga care graffiti-urile din WC-urile si garile publice sint suave declaratii de amor. Iar patronul te felicita daca ai reusit sa-i promovezi cartile doar printre cei sau, mai bine zis, cele cu care inca nu s-a culcat. Ca asa, ar fi putut s-o faca si el… Profesoara de franceza a nepotului meu miroase a vodca, profesorul de religie nu-l lasa sa iasa in timpul orei sa faca pipi, iar cea de fizica pleaca in Grecia din doua in doua saptamini (plus in vacantele scolare). Redactia la care m-am angajat are doua birouri pentru redactori - unul pentru facut sex - si un art director care ilustreaza un articol despre cartea Golful
francezului cu doua fotografii: una cu o laguna si cea de-a doua cu un francez. Anonim. Adica nu stim daca e francez, dar are bucle pudrate de secol XVIII si zimbeste timp spre obiectiv. Fotografie pe care a schimbat-o, la insistentele mele, multe, nadusite, cu o imagine portocalie a unei corabii in apus de soare. Pentru laguna n-am mai avut suflu. Si nici pentru corabie. Redactorul-sef spune ca-i genial, ca face si art si e si director, ca numai el poate sa aplice, in Photoshop, ghiocei pe rochia vedetei si numai el poate sa ilustreze un reportaj despre copiii orfani cu un copil cu ursulet in brate, si clipul Nokia - cu miini inlantuite. Din cauza lui, intreaga redactie si-a dat demisia. A ramas doar redactorul-sef. Isteric si nefericit. Din cauza celor care au pregatit o conspiratie impotriva lui.
Am obosit de tara care-mi spune ca orice speranta are radacini firave si ca orice optiune sincera, onesta se dovedeste a fi cretina. Am obosit ca din patru in patru ani sa aleg prost, impreuna cu alte 22 de milioane de locuitori, de oricare parte a baricadei am fi. Am obosit sa sper ca cel care se numeste sef de guvern sau presedinte de tara sau macelar sau avocat sau cintaret chiar se pricepe la ceea ce diploma, votul, discursul spun ca se pricepe.
Am obosit de tara care ma transforma in victima sau complice. in victima, fiindca oricit de multe rele s-ar intimpla in tara asta, oricit de multa coruptie ne-ar taia rasuflarea cu duhoarea ei, statul, legile, functionarimea, judecatorii, DNA-ul, Guvernul, Parlamentul par cu toate ca exista intr-un univers diafan, paralel cu al nostru, din care arunca, din cind in cind, o ocheada catre noi, sa ne supravegheze. Sa ne certe ca n-avem rabdare sa ajunga si la noi bunastarea. Sa ne dojeneasca, cu glas de domnu’ Trandafir acrit, pentru iresponsabilitatea cu care le cerem imposibilul, in conditiile unei mosteniri grele.
Am obosit sa fiu victima statului care ma fura la facturi, la impozite sau in justitie, victima patronilor care ma pot exclude din organigrama din trei tipete si doua semnaturi, victima politistilor care ma roaga sa nu reclam furtul din buzunare.
Orice protest este inutil. Orice gest de solidaritate, orice initiativa care m-ar putea transforma in cetatean sau concetatean, in membru al unei comunitati rezidentiale sau al unei organizatii se fisiie in fata privirilor nepasatoare, a replicilor de tipul ‘c’esti copil’ sau ‘ma lasi?!’ sau a celor care transforma initiativa in afacere profitabila pentru ei si dezastruoasa pentru beneficiari. Iar renuntarea ma face complice cu cei care accepta ca lucrurile sa mearga prost, din neputinta, din interes, din indiferenta. Sint complice, prin tacere, cu toti impostorii, mincinosii, neispravitii, hotii, de care depind, intr-un fel sau altul, in bataliile mele marunte, de zi cu zi.
Am obosit de tara unui singur televizor, a unui singur program in care se amesteca, de-a valma, senzuale cu securisti nejudecati, brailence cu analisti obositi, discutii lalii despre salarii enorme, furt la factura, politisti beti, judecatori mituiti, ministri penali cu breaking news-uri impotriva carora tot romanul motaie: invirteli, bascalii, ogici, ciumace, anchete de doi si un sfert, morti de trei parale,
incesturi de patru stele.
Am obosit sa aud sau sa citesc comentarii lungi, strivite de ura sau inmuiate de slugarnicie, ale jurnalistilor obositi din presa romaneasca. Am obosit de vorbe grele de prostie, nesimtire, ipocrizie, ineptii, vorbe care nu mai intereseaza pe nimeni, vorbe caraghioase, care-i transforma pe toti ciutacii, dumitrestii si morarii in bufoni disperati ai orelor tirzii de televiziune.
Am obosit sa vad societatea civila, care face curat in universitati si alegeri, inghesuita pe liste de alegeri europarlamentare ale unui partid majoritar. Am obosit sa aud ca singurul lucru pe care-l avem de opus alegerii fiicei presedintelui in Parlamentul European este pluralul nefericit ’succesuri’. Am obosit sa vad sustinatori sinceri ai presedintelui, care vor salariu de jurnalist independent. Am obosit sa vad jurnalisti independenti care devin guvernatori interesati. Am obosit sa-l aud pe ministrul Culturii tinind-o langa cu explicatiile despre pleasca si iubire de presedinte.
Am obosit sa vad reportaje cu oameni care maninca din gunoaie, copii violati, preoti care tin liturghii erotice, pustile lui Michi Spaga (azi la putere iar), termopanele lui Adrian Nastase, casa din Mihaileanu si Udrea, oameni care se imperecheaza cu oi, tarani care taseaza pamintul cu obuze inca detonabile, pensionari care se straduiesc sa prinda doua portii de sarmale de 1 Decembrie, tiganci care-si arata popoul politistilor, soferi beti, criminali filmati in circa de politie, inmormintari in direct, sicrie fotografiate cu mobilul, stiri animate despre ficatul de 20 de kilograme al unui cintaret, oameni urcati pe cruci ca sa vada mai bine groapa, cozile isterice de Sfinta Cuvioasa Paraschieva si de Izvorul Tamaduirii, proteste pe marginea balconului sau a macaralei si comentariile profesionistilor care incep cu: ‘Ce efect poate sa aiba violul asupra unei fetite de 12 ani?’.
Ma obosesc ‘profesionistii’ televiziunilor, chiar si fara comentarii. Fiindca sint aceiasi. Si apar des. Foarte des. In tara asta nu mai exista un psiholog cumsecade, un profesor eminent, un cintaret talentat, un analist respectabil, un preot cu har, un poet inzestrat: toti devin vedete si, in clipa imediat urmatoare, descopera ca au vazut idei. Despre orice altceva decit meseria pe care altfel ar fi
putut s-o practice onest si din care sa aiba un venit regulat.
Ma obosesc emisiunile care-mi promit ca vor dezbate solutiile anti-criza si in care invitati si moderatori ajung sa vorbeasca despre beregate, prostanaci, caraghiosi, sobolani rozalii, lupta dintre fata presedintelui si intelectuali, despre insinuarile cutarui senator, despre sforaitul din Parlament al nu stiu carui deputat, despre nepoate de senatoare care sint de fapt amante de ministri. Am obosit
sa vad fete lungi de jurnalisti care anunta, cu acelasi ton grav, de inceput de apocalipsa, si ca se maresc facturile, si ca s-a dus dracului rapita in Alexandria si ca Mutu are tendonul rupt. Sau ca nu-l mai are deloc. Am obosit sa aud de mitica-de-la-liga, nasu-sandu, meme-stoica, galactici, jucatori titrati, distractie-pe- cinste.
Am obosit sa stiu ca din atitea cazuri de malpraxis in medicina, un singur doctor a fost condamnat pentru viol. Ma oboseste Mihaela Radulescu si cei care o combat, si cei care o apara. Ma oboseste oricine comenteaza un film, o carte, un spectacol, mai departe de rude, prieteni sau parinti, fara sa poata arata vreun act, o diploma, care sa-i confere acest drept. Am obosit sa ma tot intreb cine este cel sau cea care apare pe prima pagina a tuturor ziarelor, fara sa reusesc sa-mi amintesc vreo isprava, buna, rea, dar in orice caz extra-ordinara, care sa merite macar efortul scanarii fotografiei lor.
Am obosit sa vad ca patroni de firme de salubrizare isi dau cu parerea despre expozitii de arta, ca pe Wikipedia Mircea Badea este actor roman, ca Monica Tatoiu are raspuns pentru orice - de la incalzirea globala, la cum nu trebuie sa renunti la speranta de a avea orgasm. Am obosit ca, la douazeci de ani de la Revolutie, sa-i injur tot pe Iliescu, Nastase, Vacaroiu, Serban Mihailescu, Viorel Hrebenciuc, Talpes, Mitrea, Vadim Tudor, Voiculescu, Adrian Paunescu etc. Iar cei de azi la putere scapa. Am obosit, de fapt, sa nu am incredere in nimic si nimeni.
Am obosit sa scriu acest protest. Nu va folosi la nimic. M-am gindit, la un moment dat, sa le cer oamenilor obositi ca si mine sa iasa in strada. Dar am in fata ochilor imaginile filmate la diferite
proteste: pancarte si lozinci analfabete, revendicari haotice si isterice, fete timpe in fundal care transmit salutari familiei, sindicalisti mingiiati pe frunte de opozitie, trecatori plictisiti si amintiri duioase despre concediile la mare din vremea fratilor Petreus si a Daciilor in rate.
Am obosit de tara in care nu se intimpla nimic. De tara care m-a facut sa privesc cu lehamite drepturi la care am tinjit ani multi si grei in comunism. Mie, omului simplu de pe strada, mi-e lehamite de dreptul meu de a vota. De dreptul de a fi informat. De dreptul de a protesta. De dreptul si obligatia de a-mi apara tara. De dreptul de a ma asocia liber in partide politice, in sindicate, in = patronate si in alte forme de asociere. De dreptul de a avea acces la tratamente corecte in spitale. De dreptul de a fi egal cu ceilalti romani in fata justitiei.
De aceea spun ca nu-mi iubesc tara . Mi-a mai ramas, totusi, un singur drept: acela de a circula liber in strainatate. De a emigra. Poate c-a venit timpul sa-l folosesc. Stiu bine ca nici acolo nu umbla ciinii cu covrigi in coada. Sper doar ca acolo, intr-o limba straina si pe strazi curate, sa am timp sa mi se faca dor de tara mea. ‘
Acest articol reprezinta intr-o forma concisa si condensata exact lucrurile pe care le gandim toti cei dezamagiti, declara invitatul Alexandru Tocilescu, care a mai adaugat ca media romaneasca e vinovata pentru genocid cultural.
ps. Daca acest articol e prea dur, prea adevarat...imi cer iertare ca l-am postat...dar, mie , una, mi-a placut !!!
de Alexandru Tocilescu (regizor)
‘Nu-mi iubesc tara. Trebuie sa fie asa, din moment ce nu-mi vine decit sa vorbesc urit despre ea. Sa-i spun vorbe grele in fiecare ora, in fiecare dimineata, cind intirzii cit pot de mult intilnirea cu oamenii, locurile, serviciile, televiziunea, piinea, mirosurile, masinile, culorile, limba ei.
Am obosit de tara asta. Am obosit de tara in care cei care conduc ma cred prost si-mi spun ‘omul simplu, de pe strada’, omul caruia se simt datori sa-i explice cum stau treburile, intr-un limbaj gingav, analfabet, ca acela folosit de adultii inculti, pentru a raspunde gingurelilor unui bebelus.
Am obosit de tara in care nimic nu este ceea ce pare: un site colorat cu multe promisiuni al unei gradinite private e doar un paravan in spatele caruia se afla o cladire care-i adaposteste pe prescolari de ploaie cit timp parintii se afla la serviciu (altfel, educatoarele isi roaga colegele de breasla mai
norocoase, de la alte gradinite, sa fure plastilina si creioane).
Avocatul care-mi promite ca va cistiga procesul n-are niciodata chitantier pentru banii pe care-i dau si nici argumente in instanta. Nici sefa firmei de recrutare nu-mi da chitanta pe banii primiti, pe care i-am dat sotului ei, venit la intilnire in trening, intr-o statie de autobuz. Atunci s-a desfasurat si ultima secventa de colaborare, fiindca plata taxei n-a fost urmata de nici o invitatie la un interviu. Editura la care s-a angajat prietena mea, editura foarte renumita, scoate carti de filozofie de pensionar trist, de jucator de table fara noroc, si literatura erotica, pe linga care graffiti-urile din WC-urile si garile publice sint suave declaratii de amor. Iar patronul te felicita daca ai reusit sa-i promovezi cartile doar printre cei sau, mai bine zis, cele cu care inca nu s-a culcat. Ca asa, ar fi putut s-o faca si el… Profesoara de franceza a nepotului meu miroase a vodca, profesorul de religie nu-l lasa sa iasa in timpul orei sa faca pipi, iar cea de fizica pleaca in Grecia din doua in doua saptamini (plus in vacantele scolare). Redactia la care m-am angajat are doua birouri pentru redactori - unul pentru facut sex - si un art director care ilustreaza un articol despre cartea Golful
francezului cu doua fotografii: una cu o laguna si cea de-a doua cu un francez. Anonim. Adica nu stim daca e francez, dar are bucle pudrate de secol XVIII si zimbeste timp spre obiectiv. Fotografie pe care a schimbat-o, la insistentele mele, multe, nadusite, cu o imagine portocalie a unei corabii in apus de soare. Pentru laguna n-am mai avut suflu. Si nici pentru corabie. Redactorul-sef spune ca-i genial, ca face si art si e si director, ca numai el poate sa aplice, in Photoshop, ghiocei pe rochia vedetei si numai el poate sa ilustreze un reportaj despre copiii orfani cu un copil cu ursulet in brate, si clipul Nokia - cu miini inlantuite. Din cauza lui, intreaga redactie si-a dat demisia. A ramas doar redactorul-sef. Isteric si nefericit. Din cauza celor care au pregatit o conspiratie impotriva lui.
Am obosit de tara care-mi spune ca orice speranta are radacini firave si ca orice optiune sincera, onesta se dovedeste a fi cretina. Am obosit ca din patru in patru ani sa aleg prost, impreuna cu alte 22 de milioane de locuitori, de oricare parte a baricadei am fi. Am obosit sa sper ca cel care se numeste sef de guvern sau presedinte de tara sau macelar sau avocat sau cintaret chiar se pricepe la ceea ce diploma, votul, discursul spun ca se pricepe.
Am obosit de tara care ma transforma in victima sau complice. in victima, fiindca oricit de multe rele s-ar intimpla in tara asta, oricit de multa coruptie ne-ar taia rasuflarea cu duhoarea ei, statul, legile, functionarimea, judecatorii, DNA-ul, Guvernul, Parlamentul par cu toate ca exista intr-un univers diafan, paralel cu al nostru, din care arunca, din cind in cind, o ocheada catre noi, sa ne supravegheze. Sa ne certe ca n-avem rabdare sa ajunga si la noi bunastarea. Sa ne dojeneasca, cu glas de domnu’ Trandafir acrit, pentru iresponsabilitatea cu care le cerem imposibilul, in conditiile unei mosteniri grele.
Am obosit sa fiu victima statului care ma fura la facturi, la impozite sau in justitie, victima patronilor care ma pot exclude din organigrama din trei tipete si doua semnaturi, victima politistilor care ma roaga sa nu reclam furtul din buzunare.
Orice protest este inutil. Orice gest de solidaritate, orice initiativa care m-ar putea transforma in cetatean sau concetatean, in membru al unei comunitati rezidentiale sau al unei organizatii se fisiie in fata privirilor nepasatoare, a replicilor de tipul ‘c’esti copil’ sau ‘ma lasi?!’ sau a celor care transforma initiativa in afacere profitabila pentru ei si dezastruoasa pentru beneficiari. Iar renuntarea ma face complice cu cei care accepta ca lucrurile sa mearga prost, din neputinta, din interes, din indiferenta. Sint complice, prin tacere, cu toti impostorii, mincinosii, neispravitii, hotii, de care depind, intr-un fel sau altul, in bataliile mele marunte, de zi cu zi.
Am obosit de tara unui singur televizor, a unui singur program in care se amesteca, de-a valma, senzuale cu securisti nejudecati, brailence cu analisti obositi, discutii lalii despre salarii enorme, furt la factura, politisti beti, judecatori mituiti, ministri penali cu breaking news-uri impotriva carora tot romanul motaie: invirteli, bascalii, ogici, ciumace, anchete de doi si un sfert, morti de trei parale,
incesturi de patru stele.
Am obosit sa aud sau sa citesc comentarii lungi, strivite de ura sau inmuiate de slugarnicie, ale jurnalistilor obositi din presa romaneasca. Am obosit de vorbe grele de prostie, nesimtire, ipocrizie, ineptii, vorbe care nu mai intereseaza pe nimeni, vorbe caraghioase, care-i transforma pe toti ciutacii, dumitrestii si morarii in bufoni disperati ai orelor tirzii de televiziune.
Am obosit sa vad societatea civila, care face curat in universitati si alegeri, inghesuita pe liste de alegeri europarlamentare ale unui partid majoritar. Am obosit sa aud ca singurul lucru pe care-l avem de opus alegerii fiicei presedintelui in Parlamentul European este pluralul nefericit ’succesuri’. Am obosit sa vad sustinatori sinceri ai presedintelui, care vor salariu de jurnalist independent. Am obosit sa vad jurnalisti independenti care devin guvernatori interesati. Am obosit sa-l aud pe ministrul Culturii tinind-o langa cu explicatiile despre pleasca si iubire de presedinte.
Am obosit sa vad reportaje cu oameni care maninca din gunoaie, copii violati, preoti care tin liturghii erotice, pustile lui Michi Spaga (azi la putere iar), termopanele lui Adrian Nastase, casa din Mihaileanu si Udrea, oameni care se imperecheaza cu oi, tarani care taseaza pamintul cu obuze inca detonabile, pensionari care se straduiesc sa prinda doua portii de sarmale de 1 Decembrie, tiganci care-si arata popoul politistilor, soferi beti, criminali filmati in circa de politie, inmormintari in direct, sicrie fotografiate cu mobilul, stiri animate despre ficatul de 20 de kilograme al unui cintaret, oameni urcati pe cruci ca sa vada mai bine groapa, cozile isterice de Sfinta Cuvioasa Paraschieva si de Izvorul Tamaduirii, proteste pe marginea balconului sau a macaralei si comentariile profesionistilor care incep cu: ‘Ce efect poate sa aiba violul asupra unei fetite de 12 ani?’.
Ma obosesc ‘profesionistii’ televiziunilor, chiar si fara comentarii. Fiindca sint aceiasi. Si apar des. Foarte des. In tara asta nu mai exista un psiholog cumsecade, un profesor eminent, un cintaret talentat, un analist respectabil, un preot cu har, un poet inzestrat: toti devin vedete si, in clipa imediat urmatoare, descopera ca au vazut idei. Despre orice altceva decit meseria pe care altfel ar fi
putut s-o practice onest si din care sa aiba un venit regulat.
Ma obosesc emisiunile care-mi promit ca vor dezbate solutiile anti-criza si in care invitati si moderatori ajung sa vorbeasca despre beregate, prostanaci, caraghiosi, sobolani rozalii, lupta dintre fata presedintelui si intelectuali, despre insinuarile cutarui senator, despre sforaitul din Parlament al nu stiu carui deputat, despre nepoate de senatoare care sint de fapt amante de ministri. Am obosit
sa vad fete lungi de jurnalisti care anunta, cu acelasi ton grav, de inceput de apocalipsa, si ca se maresc facturile, si ca s-a dus dracului rapita in Alexandria si ca Mutu are tendonul rupt. Sau ca nu-l mai are deloc. Am obosit sa aud de mitica-de-la-liga, nasu-sandu, meme-stoica, galactici, jucatori titrati, distractie-pe- cinste.
Am obosit sa stiu ca din atitea cazuri de malpraxis in medicina, un singur doctor a fost condamnat pentru viol. Ma oboseste Mihaela Radulescu si cei care o combat, si cei care o apara. Ma oboseste oricine comenteaza un film, o carte, un spectacol, mai departe de rude, prieteni sau parinti, fara sa poata arata vreun act, o diploma, care sa-i confere acest drept. Am obosit sa ma tot intreb cine este cel sau cea care apare pe prima pagina a tuturor ziarelor, fara sa reusesc sa-mi amintesc vreo isprava, buna, rea, dar in orice caz extra-ordinara, care sa merite macar efortul scanarii fotografiei lor.
Am obosit sa vad ca patroni de firme de salubrizare isi dau cu parerea despre expozitii de arta, ca pe Wikipedia Mircea Badea este actor roman, ca Monica Tatoiu are raspuns pentru orice - de la incalzirea globala, la cum nu trebuie sa renunti la speranta de a avea orgasm. Am obosit ca, la douazeci de ani de la Revolutie, sa-i injur tot pe Iliescu, Nastase, Vacaroiu, Serban Mihailescu, Viorel Hrebenciuc, Talpes, Mitrea, Vadim Tudor, Voiculescu, Adrian Paunescu etc. Iar cei de azi la putere scapa. Am obosit, de fapt, sa nu am incredere in nimic si nimeni.
Am obosit sa scriu acest protest. Nu va folosi la nimic. M-am gindit, la un moment dat, sa le cer oamenilor obositi ca si mine sa iasa in strada. Dar am in fata ochilor imaginile filmate la diferite
proteste: pancarte si lozinci analfabete, revendicari haotice si isterice, fete timpe in fundal care transmit salutari familiei, sindicalisti mingiiati pe frunte de opozitie, trecatori plictisiti si amintiri duioase despre concediile la mare din vremea fratilor Petreus si a Daciilor in rate.
Am obosit de tara in care nu se intimpla nimic. De tara care m-a facut sa privesc cu lehamite drepturi la care am tinjit ani multi si grei in comunism. Mie, omului simplu de pe strada, mi-e lehamite de dreptul meu de a vota. De dreptul de a fi informat. De dreptul de a protesta. De dreptul si obligatia de a-mi apara tara. De dreptul de a ma asocia liber in partide politice, in sindicate, in = patronate si in alte forme de asociere. De dreptul de a avea acces la tratamente corecte in spitale. De dreptul de a fi egal cu ceilalti romani in fata justitiei.
De aceea spun ca nu-mi iubesc tara . Mi-a mai ramas, totusi, un singur drept: acela de a circula liber in strainatate. De a emigra. Poate c-a venit timpul sa-l folosesc. Stiu bine ca nici acolo nu umbla ciinii cu covrigi in coada. Sper doar ca acolo, intr-o limba straina si pe strazi curate, sa am timp sa mi se faca dor de tara mea. ‘
Acest articol reprezinta intr-o forma concisa si condensata exact lucrurile pe care le gandim toti cei dezamagiti, declara invitatul Alexandru Tocilescu, care a mai adaugat ca media romaneasca e vinovata pentru genocid cultural.
ps. Daca acest articol e prea dur, prea adevarat...imi cer iertare ca l-am postat...dar, mie , una, mi-a placut !!!
[color=red] "Visează ca şi cum ai trăi veşnic, dar trăieşte ca şi cum ai muri azi, căci nu contează anii din viaţa ta, ci viaţa din anii tăi".
[/color]
http://www.lumeaingerilor.ro/Home/tabid/36/Default.aspx
[/color]
http://www.lumeaingerilor.ro/Home/tabid/36/Default.aspx
-
danilevicis
- Mesaje: 1737
- Membru din: Vin Ian 05, 2007 1:00 am
- Localitate: Bucovina
- Contact:
Celebrul regizor român a negat categoric orice legătură a sa sau a fiului său cu un asemenea text. Chiar ne-a solicitat să facem precizarea expresă că nu l-a scris, nu l-a postat şi nu-l susţine în nici un fel. Dimpotrivă!
“Pot să mă lupt cu ţara mea, dar nu pot să o urăsc. Dacă puteţi, scăpaţi-mă de un asemenea pamflet cu care nu am nici o legătură”, ne-a transmis Alexandru Tocilescu.
Sursa: Cotidianul
“Pot să mă lupt cu ţara mea, dar nu pot să o urăsc. Dacă puteţi, scăpaţi-mă de un asemenea pamflet cu care nu am nici o legătură”, ne-a transmis Alexandru Tocilescu.
Sursa: Cotidianul
Cu cat oamenii progreseaza mai mult, cu atat se lovesc de un adversar mai puternic
-
teodorg133
- Mesaje: 993
- Membru din: Mar Mar 11, 2008 12:00 am
- Localitate: constanta
danilevicis scrie:Celebrul regizor român a negat categoric orice legătură a sa sau a fiului său cu un asemenea text. Chiar ne-a solicitat să facem precizarea expresă că nu l-a scris, nu l-a postat şi nu-l susţine în nici un fel. Dimpotrivă!
“Pot să mă lupt cu ţara mea, dar nu pot să o urăsc. Dacă puteţi, scăpaţi-mă de un asemenea pamflet cu care nu am nici o legătură”, ne-a transmis Alexandru Tocilescu.
Sursa: Cotidianul
se poate, nu contest...pamfletul chiar este plin de ura si ciuda, dar nu musai impotriva tarii, ca "pamant" in sine, ci impotriva tarii ca "stat" cu tot ce implica statul, organe, sistem.....are un sambure de adevar in tot ce e scris acolo....v-am spus ca mi s-a parut prea dur, caci orice ti-ar face tara asta, NU poti s-o urasti !!!
[color=red] "Visează ca şi cum ai trăi veşnic, dar trăieşte ca şi cum ai muri azi, căci nu contează anii din viaţa ta, ci viaţa din anii tăi".
[/color]
http://www.lumeaingerilor.ro/Home/tabid/36/Default.aspx
[/color]
http://www.lumeaingerilor.ro/Home/tabid/36/Default.aspx
Octavian Paler - Paradoxul vremurilor noastre
Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri
mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi,
dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici, Avem mai multe
accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai
putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa
medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit, radem prea putin, conducem prea repede, ne enervam prea tare, ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des. Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata.
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pana la luna si inapoi dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada sa
facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si
pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul,dar nu si
prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar invatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata,dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
incete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor
rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie la liniste si la moarte. Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine, dar nimic in interior. Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care poti decide fie sa impartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,pentru
ca nu vor fi langa tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curand si va pleca de langa tine.
Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si persoanelor pe care le indragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti
acel moment pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.
Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati!”
Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri
mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi,
dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici, Avem mai multe
accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai
putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa
medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit, radem prea putin, conducem prea repede, ne enervam prea tare, ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des. Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata.
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pana la luna si inapoi dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada sa
facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si
pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul,dar nu si
prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar invatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata,dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
incete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor
rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie la liniste si la moarte. Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine, dar nimic in interior. Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care poti decide fie sa impartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,pentru
ca nu vor fi langa tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curand si va pleca de langa tine.
Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si persoanelor pe care le indragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti
acel moment pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.
Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati!”
O plimbare prin PARIS adevarata:
http://www.paris-26-gigapixels.com/index-en.html
Fotografia Parisului în 26 de gigapixeli, realizata de fotografii francezi, permite vizualizarea Orasului Luminilor în cele mai mici detalii.Din aceasta cauza, ei au fost nevoiti chiar sa faca imaginea neclara în anumite zone pentru a evita acuzatiile de atingere adusa vietii private.
Potrivit jurnalistilor publicatiei franceze "20 minutes", proiectul lui Frich si Loyer reprezinta cea mai mare fotografie realizata vreodata în lume. "Parisul în 26 gigapixeli" reprezinta cel mai important proiect pentru cei doi fotografi francezi care au mai realizat astfel de cadre la ceremonia de învestitura a presedintelui american Barack Obama.
Mijloace colosale au fost folosite pentru a se ajunge la un rezultat impresionant.
Ei au asamblat 2.346 de fotografii, adica 138 de coloane pe 17 rânduri, luate cu doua aparate foto, fixate pe un capat motorizat.
Fotografia, gazduita pe o pagina web, este însotita de o tema muzicala din filmul lui Jean-Pierre Jeunet "Amelie", pentru a crea o ambianta tipic pariziana la descoperirea orasului.
http://www.paris-26-gigapixels.com/index-en.html
Fotografia Parisului în 26 de gigapixeli, realizata de fotografii francezi, permite vizualizarea Orasului Luminilor în cele mai mici detalii.Din aceasta cauza, ei au fost nevoiti chiar sa faca imaginea neclara în anumite zone pentru a evita acuzatiile de atingere adusa vietii private.
Potrivit jurnalistilor publicatiei franceze "20 minutes", proiectul lui Frich si Loyer reprezinta cea mai mare fotografie realizata vreodata în lume. "Parisul în 26 gigapixeli" reprezinta cel mai important proiect pentru cei doi fotografi francezi care au mai realizat astfel de cadre la ceremonia de învestitura a presedintelui american Barack Obama.
Mijloace colosale au fost folosite pentru a se ajunge la un rezultat impresionant.
Ei au asamblat 2.346 de fotografii, adica 138 de coloane pe 17 rânduri, luate cu doua aparate foto, fixate pe un capat motorizat.
Fotografia, gazduita pe o pagina web, este însotita de o tema muzicala din filmul lui Jean-Pierre Jeunet "Amelie", pentru a crea o ambianta tipic pariziana la descoperirea orasului.
Am vazut viitorul. Nu mi-l permit!
De la oras la munte:
http://w3.upm-kymmene.com/upm/forestlife/index.html
http://w3.upm-kymmene.com/upm/forestlife/index.html
Am vazut viitorul. Nu mi-l permit!
Re: Lucruri uimitoare....
Anul acesta sunt 4 date neobisnuite -
1/1/11, 01 ianuarie 2011
1/11/11, 01 noiembrie 2011
11/1/11 si
11/11/11. 11 noiembrie 2011
Alegeti ultimele doua cifre ale anului nasterii dv si adaugati varsta pe care o veti implini anul acesta....Vedeti ce rezulta....
Faceti acelasi lucru si pentru alte persoane.
Veti descoperi ceva foarte ciudat....
Eu am descoperit!
M-am nascut in 63.
Am adunat cati ani implinesc anul acesta (48)
Si cat credeti ca mi-a dat? 63+48 = 111
Nu ca este uimitor?
1/1/11, 01 ianuarie 2011
1/11/11, 01 noiembrie 2011
11/1/11 si
11/11/11. 11 noiembrie 2011
Alegeti ultimele doua cifre ale anului nasterii dv si adaugati varsta pe care o veti implini anul acesta....Vedeti ce rezulta....
Faceti acelasi lucru si pentru alte persoane.
Veti descoperi ceva foarte ciudat....
Eu am descoperit!
M-am nascut in 63.
Am adunat cati ani implinesc anul acesta (48)
Si cat credeti ca mi-a dat? 63+48 = 111
Nu ca este uimitor?
Am vazut viitorul. Nu mi-l permit!
-
teodorg133
- Mesaje: 993
- Membru din: Mar Mar 11, 2008 12:00 am
- Localitate: constanta
Re: Lucruri uimitoare....
Fantasticcc, dom'le...eu sunt in 56 si fac anu asta 55 = 111......... 
culmea !!!
culmea !!![color=red] "Visează ca şi cum ai trăi veşnic, dar trăieşte ca şi cum ai muri azi, căci nu contează anii din viaţa ta, ci viaţa din anii tăi".
[/color]
http://www.lumeaingerilor.ro/Home/tabid/36/Default.aspx
[/color]
http://www.lumeaingerilor.ro/Home/tabid/36/Default.aspx
Re: Lucruri uimitoare....
Zau ca da.......65+46=111 
Re: Lucruri uimitoare....
Si la mine functioneaza 80+31=111 
Re: Lucruri uimitoare....
cu ocazia asta , aflam cati ani aveti bun test , paturcai
bun test , paturcai-
teodorg133
- Mesaje: 993
- Membru din: Mar Mar 11, 2008 12:00 am
- Localitate: constanta
Re: Lucruri uimitoare....
paturcai scrie:Anul acesta sunt 4 date neobisnuite -
1/1/11, 01 ianuarie 2011
1/11/11, 01 noiembrie 2011
11/1/11 si
11/11/11. 11 noiembrie 2011
Alegeti ultimele doua cifre ale anului nasterii dv si adaugati varsta pe care o veti implini anul acesta....Vedeti ce rezulta....
Faceti acelasi lucru si pentru alte persoane.
Veti descoperi ceva foarte ciudat....
Eu am descoperit!
M-am nascut in 63.
Am adunat cati ani implinesc anul acesta (48)
Si cat credeti ca mi-a dat? 63+48 = 111
Nu ca este uimitor?
bv, dle Paturcai, esti teribil..monsher !!!
[color=red] "Visează ca şi cum ai trăi veşnic, dar trăieşte ca şi cum ai muri azi, căci nu contează anii din viaţa ta, ci viaţa din anii tăi".
[/color]
http://www.lumeaingerilor.ro/Home/tabid/36/Default.aspx
[/color]
http://www.lumeaingerilor.ro/Home/tabid/36/Default.aspx